În ziua de 16 iunie 2016, la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” Mănăstirea Neamţ, s-a desfăşurat activitatea  cultural-metodică, în parteneriat cu  Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Piatra Neamţ, având ca temă: „Mănăstirile – vetre de cultură şi spiritualitate”.

Prin derularea acestei activităţi s-a urmărit ca elevii ambelor şcoli să conştientizeze rolul şi importanţa mănăstirilor în promovarea spiritualităţii şi a culturii româneşti medievale, prin precizarea  momentelor importante din evoluţia cărţii în Moldova, recunoaşterea elementelor de grafică, ornamentică şi ilustraţie, pe baza cărora se face identificarea şi datarea cărţilor vechi.

Dintre obiectivele acestei activităţi educative menţionăm următoarele:

– Sensibilizarea elevilor faţă de valorile istorice, culturale şi spirituale româneşti;

– Promovarea spiritualităţii şi a culturii româneşti;

– Valorizarea patrimoniului cultural local şi naţional;

– Deschiderea perspectivei de cunoaştere a literaturii vechi medievale;

– Aprecierea contribuţiei poporului român la patrimoniul culturii universale.

Activitatea a debutat  cu primirea elevilor de la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Piatra Neamţ, care au fost însoţiţi de d-na prof. Diana Huţanu şi d-na bibliotecar Reghina Fotea. Oaspeţii au fost  întâmpinaţi de colegi de generaţie din cadrul Seminarului şi de profesori şi îndrumători: Pr. Prof. Ioan Mihoc, director al Seminarului, Pr. Prof. Laiu Viorel Romus, prof. Călin S. Rudeanu şi Oltia Mihoc, bibliotecar al Seminarului. Împreună au păşit pragul Bisericii „Sf. Ioan Iacob de la Neamţ-Hozevitul”, unde preoţii profesori le-au oferit informaţii  legate de istoricul Seminarului şi cel al Bisericii.

Lucrările au continuat în sala de conferinţe, cu o prezentare în format ppt a istoricului şi contribuţiei Bisericii la dezvoltarea culturii şi şcolii româneşti, prin tipărirea de cărţi şi utilizarea acestora în cadrul mănăstirilor şi al primelor aşezăminte destinate şcolii, începând cu sec. al XV-lea.   

Apoi, s-a vizionat un film documentar despre Mănăstirea Neamţ, unul  dintre cele mai importante locaşuri de cult şi obiectiv turistic recunoscut la nivel naţional şi internaţional.

A urmat un moment poetic din opera lui Mihai Eminescu, în lectura originală a marelui scriitor Mihail Sadoveanu.

Elevii Seminarului au organizat şi o expoziţie  de lucrări grafice şi icoane realizate în cadrul secţiei Arte – Patrimoniu cultural. La acestea s-a adăugat expoziţia de carte „Meleaguri târgnemţene în literatură”, aflată în patrimoniul Bibliotecii şcolii.

După încheierea secvenţei educative din cadrul activităţii desfăşurate  în incinta Seminarului, participanţii au vizitat ansamblul Mănăstirii Neamţ, muzeul „Sf. Paisie de la Neamţ”, biblioteca mănăstirii şi librăria, prilej cu care li s-au oferit informaţii despre obiecte de cult, frescă, icoane, fondul de carte veche (manuscrise, xilogravuri, tipărituri) etc.

Vizita a continuat la Casa memorială „Mihail Sadoveanu şi Visarion Puiu” , unde elevii au fost întâmpinaţi de către Prof. Arhim. Mihail Daniliuc, care le-a oferit informaţii inedite legate de viaţa şi activitatea culturală a celor două mari personalităţi.

La încheierea programului de vizitare, participanţii au revenit  la Seminar, unde au elaborat eseuri şi comentarii personale despre obiectivele văzute, aflate în legătură cu tema activităţii de parteneriat.

Elevii au înţeles că monumentele istorice bisericeşti sunt izvoare nesecate, care ne ajută să cunoaştem aspecte din istoria poporului nostru, să înţelegem moştenirea artistică, culturală şi spirituală a străbunilor.

Un popas mai îndelungat în mijlocul monumentelor, presărate pe frumoasele plaiuri româneşti, dând o consistenţă aproape materială legendelor cu voievozi luminaţi şi plăieşi destoinici, poate satisface atât exigenţele călătorului amator de frumos, cât şi preocupările iubitorului de istorie, artă, religie, limbă şi literatură română, geografie, dornic să intre în contact cu valori dintre cele mai alese ale culturii şi civilizaţiei medievale.

Avem nădejdea că activităţile din cadrul acestui proiect au contribuit într-o bună măsură la reîmprospătarea, îmbogăţirea şi fixarea unor cunoştinţe de istorie, artă, religie, limba şi literatura română, geografie.

De asemenea, avem convingerea că  elevii, cunoscând zestrea spirituală şi culturală a poporului român, vor fi nişte păstrători ai acesteia, vor fi mai sensibili faţă de valorile istorice, culturale şi spirituale ale poporului român; vor putea să-şi aleagă ca modele personalităţile care au slujit credinţa şi cultura şi să ducă idealul acestora mai departe; vor putea să-şi formeze şi să susţină o concepţie corectă de viaţă; vor fi mai buni, mai iubitori faţă de cei din jurul lor; vor putea să  promoveze la rândul lor cultura şi spiritualitatea ortodoxă românească.

La activitate au participat:

  • Elevi din cl. a IX-a B şi a IX-a C , Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Piatra Neamţ;
  • Elevi din cl. a IX-a Arte Patrimoniu cultural, Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” M-rea Neamţ;
  • Diana Huţanu şi bibl. Reghina Fotea – Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” Piatra Neamţ;
  • Prof. Ioan Mihoc, Pr. Prof. Laiu Viorel Romus, Prof. Arhim. Mihail Daniliuc, prof. Călin S. Rudeanu, bibl. Oltia Mihoc – Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” M-rea Neamţ;

Din impresiile participanţilor la activităţile din cadrul parteneriatului educaţional

„Dacă Lucian Blaga s-ar fi aflat azi în locul meu, ar fi exclamat cu siguranţă, „eu cred că veşnicia s-a născut în mănăstiri”. Aici, timpul grăbit, comprimat şi urban îşi destinde secundele şi intră în vechea rânduială. Cele aproape cinci ore petrecute aici au părut puţin peste un ceas. Am respirat, de la sosire, atmosfera caldă, puţin patriarhală, a Seminarului. Oamenii Seminarului mi-au părut miticii eroi sadovenieni – „Oamenii Măriei Sale” – cu suflete deschise, cu frunţi descreţite. Ne-au vorbit molcom, apăsat, cum numai la Moldova se mai vorbeşte, despre mănăstire şi despre rolul ei esenţial în păstrarea şi promovarea culturii româneşti timpurii, despre începuturile scrisului şi despre scările sufletului, despre sfinţi şi, deasupra tuturor lucrurilor, despre adevăratul triunghi omenesc: zâmbetul, iubirea şi iertarea.

N-a fost un parteneriat echitabil: am primit mult mai multe decât am oferit, dar nu pierd timpul cu socoteli nepotrivite. Ce-am primit voi duce mai departe însutit: parfumul cărţii vechi din biblioteca Mănăstirii Neamţului, luciul mobilei pe care odinioară odihnea Sadoveanu, discreta simfonie a naturii care inunda sala de conferinţe a Seminarului…

Bucurie imensă. Atât.”

Prof. Huţanu Diana

Bibl. Fotea Reghina

Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”

„Din momentul în care am intrat pe poarta Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” timpul parcă s-a oprit şi am sesizat imediat diferenţa dintre tumultoasa viaţă urbană şi pacea şi liniştea care plutea în atmosferă. Aici am întâlnit oameni care ne-au aşteptat şi primit cu drag. Am avut plăcuta surpriză să observ simplitatea şi bunătatea acestor persoane, care au dat dovadă de o profunzime uimitoare. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la armonia creată de simplitatea lor, care e atât de diferită faţă de stresul şi neliniştea noastră, a celor de la oraş.

În prima parte a acestei activităţi am fost introduşi în spiritul vieţii de obşte şi am făcut un salt înapoi în timp pentru a ne cunoaşte rădăcinile. Am avut oportunitatea de a vizita cea mai veche bibliotecă din spaţiul românesc şi am acumulat cunoştinţe noi despre Mănăstirea Neamţ, Schitul Vovidenia şi despre mari personalităţi ale culturii şi spiritualităţii româneşti, cum ar fi: Gavriil Uric, Sf. Voievod Ştefan cel Mare, Mitropolitul Veniamin Costachi, Mitropolitul Visarion Puiu, Sf. Ioan Iacob de la Neamţ- Hozevitul, Mihail Sadoveanu etc.

Această activitate a reprezentat pentru noi o rupere de realitate şi de toată tehnologia modernă, a cărei lipsă nu ne-a afectat deloc. Am reuşit să ne regăsim şi să lăsăm toate grijile lumeşti în urmă.”

Huţanu Raluca

Iftimie Bianca

Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”

„Odată ce am intrat pe porţile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ am cunoscut o lume a spiritualităţii, sacralităţii şi a solemnităţii bisericeşti şi am descoperit o altă parte din noi.

Aşteptarea iniţială a fost cea al unui moment auster şi sobru, iar atmosfera în care am fost întâmpinaţi a stat sub semnul atitudinii serene a preoţilor. Prin cuvântul lor, ne-au deschis orizonturile cunoaşterii învăţăturilor sfinte, pendulând între finit şi infinit, între lumea pământeană şi împărăţia cerurilor. A fost un prilej de meditaţie asupra propriei condiţii, un moment de reflecţie asupra idealului spiritual.

Convingerile noastre asupra lumii duhovniceşti pusă sub semnul purităţii, au fost întărite odată cu prezentările domnului profesor C. Rudeanu şi bibliotecar Oltia Mihoc de la Seminarul Teologic. Ne-am aflat originile sufleteşti, tot ce am văzut şi auzit ne-a ajutat să empatizăm cu comunitatea de altădată.”

                                      Andreea Iacoboaia, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”

„Acest parteneriat educaţional ne-a oferit un prilej plăcut, în primul rând,  de a ne aminti şi de a-i cinsti pe înaintaşii noştri, aşa după cum ne învaţă şi Sf. Apostol Pavel: Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi le urmaţi credinţa. (Ep. către Evrei a Sf. Ap. Pavel, 13, 7).

În al doilea rând, ni s-a oferit posibilitatea să ne cunoaştem şi să comunicăm, deoarece parteneriatele educaţionale se dovedesc a fi modalităţi de comunicare eficientă între şcoli, între şcoli şi comunitate, întrucât, pe lângă informaţiile teoretice de care beneficiază partenerii educaţionali, mai există şi aplicaţiile practice care vin să completeze într-un mod plăcut bagajul de cunoştinţe al acestora.”

„Activităţile din cadrul proiectului ne-au ajutat într-o mare măsură la reîmprospătarea, îmbogăţirea şi fixarea unor cunoştinţe de istorie, religie, artă, limba şi literatura română, geografie. Prin acest parteneriat educaţional am aflat mai multe despre mănăstirile din Moldova, despre rolul lor religios-moral şi cel cultural. Am aflat că ele au fost în trecutul românesc, prin neîntrerupta activitate de cultură şi de artă, centrele din care s-a răspândit viaţa spirituală în toate cuprinsurile neamului. Textele tălmăcite şi modelele de artă religioasă, create în chiliile mănăstirilor, erau copiate apoi de preoţii de mir şi de cărturarii şi artiştii laici şi transmise mai departe în lumea satelor şi a oraşelor. De asemenea am aflat că în atmosfera în care învăţământul, pornit din curtea mănăstirilor, era dat de cler, s-a format sufletul românesc, cu o puternică notă de religiozitate pe care o găsim vibrând până şi în filele vechilor cronici.”

„Toţi ne-am înclinat în faţa acestor monumente ale trecutului nostru naţional cu simţăminte de cinstire şi de adâncă preţuire pentru poporul român, care a adăugat  la patrimoniul culturii universale astfel de opere în care se vede spiritul şi iscusinţa sa creatoare. Alături de documentele vechi, de filele bătrânelor cronici, de obiceiurile pământului, monumentele istorice bisericeşti sunt izvoare nesecate, care ne ajută să cunoaştem aspecte din istoria poporului nostru, să înţelegem moştenirea artistică, culturală şi spirituală a străbunilor. În fiecare locaş de închinare, în fiecare piatră, în fiecare element decorativ, în fiecare frescă, păstrate până în zilele noastre, desluşim ideile şi sentimentele adânci ale celor ce au trăit înainte de noi, suntem în legătură cu diferite laturi din viaţa culturală a poporului român”.

„Monumentele istorice bisericeşti, pe care le-am vizitat, ne-au îndreptat gândurile la ctitorii din a căror conştiinţă românească şi ortodoxă au odrăslit ele: voievozi şi ierarhi însufleţiţi de iubire faţă de Dumnezeu şi popor, de glia strămoşească, de avânt în lucrarea cea bună pentru neamul românesc. Gândurile noastre s-au îndreptat, apoi, la meşterii constructori, la zugravii care au înălţat şi înfrumuseţat aceste locaşuri renumite în toată lumea. Prin măiestria lor în schiţarea liniilor, în combinarea şi nuanţarea culorilor, în conturarea luminilor şi umbrelor, zugravii moldoveni au realizat la biserici şi mănăstiri picturi interioare şi exterioare, adăugând astfel pagini nepieritoare la istoria artei universale. Cu pricepere, ei au reprezentat plastic, după regulile erminiei statornicite în Biserica Ortodoxă, idei dogmatice, principii morale, scene din istoria biblică, fapte şi momente din viaţa Bisericii, portrete de sfinţi.”

„Gândurile noastre s-au îndreptat şi la caligrafii şi miniaturiştii ce au vieţuit la Mănăstirea Neamţ. Aici am aflat despre rolul cultural pe care acest aşezământ călugăresc l-a îndeplinit în trecut. În chiliile din jurul acestui sfânt locaş, caligrafi şi miniaturişti renumiţi au copiat şi decorat texte pentru slujbele bisericeşti. Manuscrise ca, de pildă Tetraevanghelul, copiat şi decorat în anul 1429 de Gavriil Uric la Mănăstirea Neamţ, este una din cele mai importante şi mai apreciate piese ale Bibliotecii Bodleyene din Oxford. Am mai aflat că în jurul acestei ctitorii voievodale au vieţuit meşteri ingenioşi de la care au rămas valoroase obiecte de cult făurite din metale preţioase, meşteri renumiţi în arta broderiei în fire de aur şi argint, autorii epitafelor care constituie un adevărat tezaur artistic al patrimoniului nostru naţional, sculptori în piatră şi în lemn, de la care au rămas renumite pietre funerare şi jilţuri, zugravi talentaţi a căror nume trebuie căutate cu îndelungată zăbavă pe icoane şi fresce. „

„Ziua de astăzi nu a fost o zi pierdută, ci dimpotrivă am câştigat mult, au fost altfel de lecţii de istorie, de religie, de limba şi literatura română,  lecţii frumoase, atractive, educative.”

„Spun unii că noi tinerii de azi nu mai avem modele. Este greşit. Modele avem, dar trebuie şă le căutăm, dar nu oriunde şi nu orice fel de model să alegem. Astăzi am găsit adevăratele modele şi locurile unde le putem căuta.

Câteva ore am trăit cu alţi oameni, din alte vremuri, cu oameni buni, înţelepţi, care reprezintă pentru noi modele de credinţă, de învăţătură, de iubire faţă de oameni, faţă de ţară. Am trăit alături de voievozi şi ierarhi însufleţiţi de iubire faţă de Dumnezeu şi popor, alături de meşterii constructori, de zugravii care  au înfrumuseţat aceste locaşuri renumite în toată lumea, de caligrafii şi miniaturiştii ce au copiat şi decorat texte pentru mănăstiri şi biserici, de ctitori de limbă şi cultură românească.”

„Când mergeam pe alee spre Schitul Vovidenia şi Casa memorială „Mihail Sadoveanu şi Visarion Puiu”, când mă aflam lângă iaz, sau în livada din jur, sau pe terasa casei memoriale, simţeam că scriitorul este aproape, că trebuie să vină să ne întâmpine, să apară de undeva… Când am intrat în casă şi am văzut pălăria cu boruri largi, hainele pe cuier, bastonul… m-am bucurat şi mi-am zis: Domnul Mihail Sadoveanu este acasă, se odihneşte. Şi aşa a fost. Domnul Mihail se odihnea, dar ne-a întâmpinat un ucenic de-al său, Părintele Prof. Arhim. Mihail Daniliuc.

Apoi… Domnul s-a trezit, a vorbit cu noi, ne-a purtat prin toată casa, ne-a arătat biblioteca, obiectele de vânătoare, de pescuit. Ne-a spus câte ceva despre viaţa sa, despre scrierile sale, iar la urmă ne-a recitat din versurile domnului M. Eminescu. Mai târziu, ne-am luat rămas bun de la el, lăsându-l să se odihnească până ce aveau să vină  alţi musafiri, ca şi noi.

Noi ne-am bucurat mult că l-am găsit acasă pe scriitor, că el trăieşte. Trăieşte prin operele sale, prin copiii, prin oamenii care-i citesc opera, prin urmaşii săi, spre exemplu Părintele Mihail, care ne-a vorbit aşa de frumos despre scriitor, ca şi cum ar fi vorbit despre tatăl său.

Sperăm că Domnul Mihail Sadoveanu va trăi mult timp în continuare, va trăi cât vor trăi români pe acest pământ.

Să ne trăieşti, Domnule Mihail! 

Pe aleea care coboară spre Mănăstirea Neamţ, la iaz, în livada din jur, pe terasa casei, în camerele muzeului cu tablourile, mobilile, cărţile din rafturile bibliotecii şi diferite alte obiecte ce contribuie la reconstituirea atmosferei de altădată a casei, din vremea când scriitorul locuia aici, stăruia o invizibilă prezenţă: statura lui spirituală,  masivă, caldă, vie…”

( impresii consemnate de către bibliotecar Oltia Mihoc şi prof. Călin S. Rudeanu )