Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț se numără printre puținele școli de teologie din România care dispun în baza materială și de o sală de sport modernă (construită între anii 2005-2006), unde elevii desfășoară multiple activități sportive și de recreere.

            Celor care încă se întreabă dacă între credință și sport există vreo incompatibilitate le spunem cu toată convingerea că nu, nu este nici o opreliște pentru bunul creștin, fie el și sacerdot, să facă sport, cât timp competițiile rămân în limitele bunului-simț, ale cumpătării, nepunând în pericol viața omului, când prin sport se urmărește edificarea și menținerea sănătății fizice, ca reverberație a celei sufletești (cine nu a auzit de legendara expresie mens sana in corpore sano!?). Câtă vreme sportul nu caută în mod obsesiv o glorie deșartă și bani, ci bucuria unei competiții dominate de fair play, nu are cu ce dăuna vieții bunului creștin.

             Competițiile sportive îi pot spori credinciosului determinarea în lupta continuă cu provocările de tot felul ce îl împiedică să-și atingă scopul pentru care a fost creat. La aceasta se gândea Sfântul Apostol Pavel când, inspirat de întrecerile sportive echilibrate, ce nu puneau în pericol viața umană, afirma: „Nu știți voi că acei care aleargă în stadion, toți aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergați așa ca să-l luați” (I Corinteni 9, 24). Edificatoarele îndemnuri ale Sfântului Apostol Pavel fac referire nu doar la premiu sau la gloria câștigului, ci și la etapele premergătoare acestora: înainte de orice întrecere, pentru a ajunge la performanță, competitorii se înfrânează, se antrenează și respectă rânduielile jocului, ca să poată obține premiul dorit.

            Sfânta Scriptură ne oferă numeroase pilde ce arată că Dumnezeu îi îngăduie omului să-și petreacă timpul și cu momente de destindere sau activități sportive. Iată ce spune profetul Zaharia: „Așa zice Domnul Savaot: bătrâni și bătrâne vor ședea iarăși în piețele Ierusalimului, și acestea se vor umple de băieți și fete, care se vor juca în piețele lui”. Înțeleptul Solomon ne învață că avem timp în viața pământească pentru toate: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești” (Ecclesiastul 3, 1-4). Găsim referințe biblice la diferite activități ce astăzi constituie probe sportive redutabile – oina: „Iată că Domnul te azvârle dintr-o singură aruncătură, te strânge cu o singură strângere. El te înfășoară și te rostogolește ca pe un ghem pe un câmp întins” (Isaia 22, 17-18); înotul: „Și va întinde mâinile sale, precum înotătorul le întinde ca să înoate (Isaia 25, 11); tir: „Iar eu voi slobozi într-acolo trei săgeți, ca și cum aș trage la țintă” (I Regi, 20, 20).

            Iată câteva exemple din care reținem că Dumnezeu îi îngăduie omului timp și pentru activități recreative, care să nu-i robească inima cu vanități, ca „să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții” (Galateni, 5, 26). Astfel de preocupări pot să disciplineze, să întrețină sănătatea trupului, să motiveze și să antreneze nu doar fizicul, ci și forțele voliționale ale creștinului de a lupta, cu aceeași ardoare, pentru dobândirea performanțelor spirituale. Ce bine ar fi să facem din trăirea cuvântului lui Dumnezeu un „sport”, numindu-l „alergare către Împărăția lui Dumnezeu”!

            Sinaxarele și calendarul sunt pline de mii și mii de „atleți” ai lui Hristos care, prin viața și lucrarea lor, ne-au arătat că lupta cea bună au luptat, călătoria au săvârșit, credința au păzit (II Timotei 4,7). Au luptat nu pentru dobândirea unei cununi stricăcioase, ci a celei nestricăcioase: sălășluirea în lumina și iubirea Preasfintei Treimi.

            Așadar, competițiile sportive care nu atentează la integritatea fizică și morală a participanților nu intră în conflict cu spiritualitatea ortodoxă. De altfel, o sală de sport în incinta unui școli teologice, ca în cazul Seminarului de la Mănăstirea Neamț, constituie o dovadă de netăgăduit că sportul și credința fac din fiecare membru al Bisericii un „atlet” al lui Hristos.

            Având în vedere aceste aspecte, conducerea Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț acordă o atenție deosebită bazei materiale sportive pentru ca elevii seminariști, dar și ceilalți elevi din școlile comunei Vânători-Neamț, să-și petreacă timpul liber într-un mod eficient, participând la diverse activități menite să le fortifice sănătatea fizică, ca reverberație a celei duhovnicești.

            Recent, cu bunăvoința doamnei jr. Maria Petrariu, Primarul comunei Vânători-Neamț, și a membrilor Consiliului Local din Vânători-Neamț, sala de sport a Seminarului a suportat o serie de reparații și îmbunătățiri, iar la finalizarea lucrărilor, reinaugurarea imobilului s-a făcut prin rânduiala Aghesmei mici și prin rostirea rugăciunii de binecuvântare a lucrărilor efectuate, slujbe săvârșite de către spiritualul școlii, pr. prof. Marius-Gabriel Brumă, în prezența tuturor elevilor.

            Mulțumindu-le cu recunoștință celor implicați în realizarea importantelor lucrări efectuate cu sprijinul financiar al Primăriei Vânători-Neamț, suntem convinși că elevii seminariști, beneficiarii acestor lucrări de reabilitare, își vor spori râvna pentru sport și, animați de rugăciune și credință, se vor transforma în veritabili „atleți”, alergând, luptând și nădăjduind întru biruința cea nestricăcioasă. (Arhim. prof. dr. Mihail Daniliuc)