Categorie: Fără categorie

Mulțumire și recunoștință, urare și încurajare

de Preot prof. Vasile Păvăleanu

Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” trece astăzi printr-un moment crucial: părintele proindirector Ion Mihoc îşi încheie activitatea  de manager, iar părintele  Viorel Laiu preia cârma acestei şcoli. Vă rog să-mi permiteţi să exprim trei gânduri în numele profesorilor, elevilor şi ostenitorilor:

1. Primul gând îl îndreptăm spre părintele Ioan care a slujit şcoala aceasta timp de 35 de ani, ca spiritual, secretar, profesor şi de 28 de ani director. Sfinţia sa s-a identificat cu destinele acestei şcoli şi, fiind cel mai longeviv director din istoria seminarului şi o personalitate puternică, a schimbat faţa, renumele și prestigiul acestei instituții de învățământ teologic. Reabilitarea totală a clădirii școlii, prin adăugarea încă a unui etaj la internat, recompartimentarea întregului internat, înlocuirea  acoperișului întregii clădiri , termopane, instalație termică și sanitară, linie modernă de bucătărie, aducțiune de apă potabilă și menajeră pentru seminar și mănăstire, mobilier, laboratoare de informatică, pictarea Paraclisului vechi al seminarului, înființarea Academiei Teologice „Sf. Ioan Iacob de la Neamț” cu foarte multe activități la nivel național și internațional, construirea  unei moderne și spațioase săli de sport; construirea casei de oaspeți „Ierusalim-Hozeva”, care a fost  și este gazda multor activități culturale, pastorale, misionare, întreținerea unei gospodării anexe, realizarea unui parc frumos, cu nimic mai prejos față pe parcurile din orașe cochete și un gard de piatră și fier forjat la drumul ce trece spre Lavra Neamțului, toate acestea constituie înfăptuiri concrete, unele din ele realizate în perioade și condiții foarte grele.

Perla coroanei marilor împliniri ale sfinției sale, fără nici o îndoială este această Catedrală în care ne aflăm, închinată sf. Ioan Iacob care constituie încununarea tuturor lucrărilor administrative și gospodărești enumerate mai sus. Prin sveltețea, proporționalitatea, monumentalitatea, pictura interioară și exterioară, prin stilul ștefanian moldovenesc, ea s-a dorit a fi imaginea sau icoana locașului de cult ideal, după modelul căreia, absolvenții școlii care vor deveni preoți și ctitori de biserici, să o aibă drept paradigmă. Apoi, prin pictura exterioară de o frumusețe artistică și de o profunzime teologică deosebită, constituie o sinteză a picturilor mănăstirilor din nordul Moldovei, drept pentru care P.F. Daniel a numit-o „Voronețul nemțean”. Și nu în ultimul rând, prin stilul neaoș și prin scenele picturale, biserica aceasta închinată unui sfânt român, are un puternic caracter național, în care mulțimea sfinților români, silueta munților noștri și a peisajelor carpatine, aduce aminte că țara noastră este „un pământ cântând în imagini” sau pe drept cuvânt „Grădina Maicii Domnului”

Pe lângă aceste realizări deosebite, cea mai importantă pentru părintele director, chiar mai importantă decât Biserica, a fost grija pentru formarea culturală, educațională, profesională, morală și duhovnicească a elevilor acestei școli.

Toate generațiile ieșite  de pe băncile seminarului, constituie pentru sfinția sa, așa cum spune sf. Apostol Pavel, „pecetea apostoliei sale întru Domnul!” Toți absolvenții acestei școli sunt pe drept cuvânt ucenicii și fiii  săi duhovnicești, precum spune Isaia proorocul: „mai mulți sunt fiii celei fără de bărbat, decât ai celei cu bărbat, zice Domnul!”.Sau cum spune acelaș profet în altă parte: „iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu!” De dragul elevilor, părintele director n-a precupețit nici un efort, s-a ostenit zi și noapte, ba uneori și noaptea până târziu. S-a ostenit vară și iarnă, fără a lua concediu niciodată. S-a făcut tuturor toate, pentru binele elevilor, așa precum adesea spune: „de dragul acestor copii, merită să faci orice sacrificiu”.

Pentru toată această muncă jertfelnică, temeinică și pilduitoare îi mulțumim din suflet, îl asigurăm de toată prețuirea noastră și de faptul că el rămâne icoana directorului de seminar prin excelență și îi facem cea mai realist urare, aceea de a ajunge de la înălțimea demnității, lucrării și staturii sale, la înălțimea sfințeniei, asemenea Sfântului Nectarie, care a fost director de seminar.

Dar, „vremea trece vremea vine, Toate-s vechi și nouă toate…”

2.Al doilea gând îl îndreptăm către către noul director, părintele Viorel Laiu. Părintele Viorel a fost la început copilul nostru și a crescut aici într-o obște de profesori venerabili, a devenit apoi fratele nostru întru slujire didactică și preoțească și iată-l acum, la statura bărbatului desăvârșit, diriguitorul acestei școli. Pe sfinția sa îl recomandă experiența didactică acumulată, capacitatea de lucru în echipă, ascultarea de mai marii săi, atașamentul de această instituție de învățământ teologic.

Dacă părintele Ioan rămâne cel mai longeviv director al școlii, părintele Viorel este cel mai longeviv spiritual al școlii, 18 ani, iată un majorat atins în care și-a probat dragostea față de școală, de această biserică, de formarea duhovnicească a elevilor, de primirea oaspeților și de sfătuirea pelerinilor care s-au legat sufletește de această biserică și de ocrotitorul ei Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț. În toată această perioadă părintele Viorel s-a remarcat prin câteva lucrări deosebite: a. Ca vorbitor de limbă engleză și franceză, lucru necesar într-o școală vizitată de mulți străini, b. ca specialist în IT, a implementat laboratoarele de informatică, este administratorul sait-ului școlii și a ajutat profesorii în susținerea orelor în programul AEL sau alte programe didactice; c. a condus ani la rând corul școlii, botezat de P.F. Daniel cu numele „Gloria Dei” cu care a participat la numeroase concursuri, sau la multe alte activități.

            Acum la început de drum, pentru părintele director Viorel, un avertisment, un sfat și o încurajare:

1. Avertismentul: e greu să fii director după părintele Ioan Mihoc;
2. Un întreit sfat: să continui acelaș parcurs al școlii pe care deja l-a consacrat proindirectorul Ioan Mihoc; să fii într-o sfătuire și colaborare desăvârșită cu sfinția sa; să fii ascultător Mitropolitului, deși îți va fi greu să împarți ascultarea față de Mitropolit cu ascultarea față de inspectorul general;
3. O încurajare: întregul corp profesoral, inclusive părintele Ioan Mihoc va fi alături de sfinția ta. Fiecare se va implica pentru bunul mers al treburilor școlii.

3. Al treilea gând îl exprim în numele tuturor profesorilor, și anume angajarea de o a forma aceiași echipă unită, dinamică, pusă în slujba formării elevilor, pentru ca această școală cu o istorie jertfelnică dar strălucitoare, să rămână acelaș focar de cultură și educație, un seminar de elită și de referință din cuprinsul eparhiei, spre bucuria Ierarhului, pentru binele Bisericii și a neamului și spre slava lui Dumnezeu.