Sute de credincioși veniți din întreaga țară au poposit la Neamț astăzi, 5 august, pentru a participa la Sfânta Liturghie oficiată în cinstea Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul. Cu această ocazie, un fragment din sfintele sale moaște a fost așezat spre închinare pelerinilor care s-au adunat să participe la sărbătorile Sfinților Nemțeni, triada celebrărilor care a început cu ziua de prăznuire a sfântului cuvios. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și de Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei.
Sfântul Ioan Iacob, patronul spiritual al Seminarului Teologic „Veniamin Costachi”, a fost cinstit în această dimineață de părinții profesori, elevii seminariști și de sutele de credincioși sosiţi din toate colţurile ţării. La acest moment duhovnicesc au poposit și cei 200 de pelerini, care au parcurs pe jos zeci de kilometri, timp de câteva zile, pentru a urca mâine pe Muntele Ceahlău.
Hramul seminarului a început duminică seara cu slujba Privegherii, oficiată de PS Nichifor Botoșăneanul, iar la final, părintele profesor Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu a ținut un cuvânt de învățătură.
Astăzi, de la primele ore ale dimineții, a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, sfințirea apei, s-a citit acatistul Sfântului Ioan Hozevitul și a fost săvârșită Dumnezeiasca Liturghie. Răspunsurile la strană au fost oferite de un grup format din elevi și absolvenți ai școlii teologice, dirijat de psaltul Ioan Cornițescu.
„Trupul lui cu bună mireasmă, ca o mărturie a faptului că rugăciunea lui pentru el și pentru lume s-a înălțat”, a afirmat Părintele Episcop-vicar Nichifor Botoșăneanul, în predica sa, despre Sfântul Ioan Iacob:
Omul credincios își duce până la capăt credința și înțelege că jugul Domnului este ziditor, înnoitor de suflet și vindecător. Aceasta a înțeles-o Sfântul Ioan Iacob în puținii lui ani de viață, 47 de ani, căci în 1960, pe 5 august, avea să treacă la Domnul după o perioadă de boală. În scurți ani de viață a dobândit înțelepciune și pace lăuntrică, încât cei care l-au cunoscut, l-au avut de mângâiere. Astfel, l-a descoperit arhimandritul grec care i-a fost apropiat și care se mângâia în cuvintele lui, se mângâia văzându-l. Și și-a dorit să se închine la mormântul lui și să-l vadă, scoțându-l din mormânt. Cu greu a primit binecuvântare pentru aceasta, dar a primit pentru că era o lucrare dumnezeiască. În 1980, iată, la numai 20 de ani după trecerea lui la Domnul, s-a descoperit trupul său nestricăcios ca o mărturie a faptului că viața i-a fost dreaptă și curată. Trupul lui cu bună mireasmă, ca o mărturie a faptului că rugăciunea lui pentru el și pentru lume s-a înălțat, precum citim în Cartea Apocalipsei, ca „o mireasmă dintr-o cupă plină de mirodenii, înaintea Domnului”. S-a descoperit trupul lui ca să înțelegem și noi că Dumnezeu lucrează în istorie și pune semne pentru ca noi să înțelegem aceasta. Și precum lucrează în viața sfinților, tot la fel Domnul vrea să lucreze și în viața noastră. Vrea să lucreze cele ale adevărului, cele ale iubirii, cele ale credinței, făcându-ne din slabi – puternici, făcându-ne oameni netemători. Pentru că nu ne promite Dumnezeu în viața aceasta că nu vom trece prin boală și prin moarte sau prin suferință, dar nu vom mai trece la fel ca cei necredincioși, ci vom trece cu nădejde, cu înțelegere și cu putere.
La finalul slujbei arhierești, părintele director Viorel Laiu a ținut un cuvânt de mulțumire și le-a dăruit celor doi ierarhi câte o icoană cu chipul sfântului prăznuit astăzi:
Aducem slavă și mulțumire Bunului Dumnezeu pentru toate cele pe care le-am primit și pe care cu siguranță le vom mai primi. Să slăvim și să aducem cuvinte de laudă Sfântului nostru Ioan Iacob Hozevitul, patronul și ocrotitorul acestui sfânt locaș și al acestei școli de teologie, ridicată de către călugării luminați din Mănăstirea Neamț, care au dorit ca această comunitate monahală să fie cu adevărat un focar de spiritualitate și cultură ortodoxă românească. Ce căutăm aici, ce căutăm în aceste zile? Nu căutăm altceva decât sfințenia. Îl căutăm pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob, pentru că știm că a dus o viață sfântă, ne urcăm pe Muntele Ceahlău, care simbolizează Muntele Taborului, acolo unde Hristos s-a Schimbat la Față și Și-a făcut cunoscută firea dumnezeiască înaintea Sfinților Apostoli, încât Sfântul Apostol Petru a spus: „Bine este nouă să fim aici”, neștiind ce zice. Parcă nici eu nu știu ce să mai zic despre frumusețea acestei zile. O zi cu totul și cu totul deosebită, o zi cu foarte multă înălțare duhovnicească. Dau slavă lui Dumnezeu și mulțumim din suflet pentru faptul că, dragi și iubiți credincioși, ați fost împreună și ați îmbrăcat atât de frumos această curte a seminarului, a menționat la final părintele director.
Tot în cinstea Cuviosului Ioan Iacob a fost săvârșită Sfânta Liturghie și la Crăiniceni – Horodiștea, județul Botoșani, localitatea natală a sfântului, unde Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-a rugat la biserica aflată lângă casa memorială.
Cine a fost Sfântul Ioan Iacob?
Născut în satul Crăiniceni în secolul XX, într-o familie de țărani credincioși, Sfântul Ioan Iacob a rămas orfan de mic și a fost crescut de rude. Intrând în obștea Mănăstirii Neamț, a primit ascultare la infirmierie și bibliotecă, iubindu-i mult pe cei bolnavi. După o vreme, a pornit mai departe spre Țara Sfântă, vrând să se retragă în pustie. Timp de 10 ani s-a nevoit la Mănăstirea „Sfântul Sava”, îndurând cumplite încercări de la oameni și diavoli.
Paracliser și infirmier pe timpul zilei și veghetor în timpul nopții, sfântul scria versuri pe care le dădea pelerinilor. Venind războiul, și-a continuat nevoința într-o peșteră și într-un lagăr, după care a revenit la Mănăstirea „Sfântul Sava” cu ucenicul său, Ioanichie Pârâială, care i-a rămas slujitor până la moarte. Cinci ani a avut apoi ascultarea de egumen al Schitului „Sfântul Ioan Botezătorul”, săvârșind zilnic Sfânta Liturghie și traducând din Sfinții Părinți.
A intrat apoi în obștea Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul” și a petrecut într-o peșteră șapte ani, împreună cu ucenicul său, având inima la Dumnezeu neîncetat, și comunicând cu ceilalți doar prin rugăciune sau scrieri. În vara anului 1960, era bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Simțindu-și sfârșitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtășit cu Sfintele Taine, iar joi dimineața la orele 5 și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de 47 de ani.
Pe 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu și l-a numărat în ceata sfinților, pentru nevoința și sfințenia vieții sale de pe pământ.
Un fragment din cinstitele sale moaște se află atât la Paraclisul Catedralei Naționale, fiind dăruite de Patriarhul Ierusalimului în anul 2018 la Sfințirea Altarului Catedralei Naționale, cât și la biserica Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. Tot aici se află camilafca sfântului și ceaslovul său.
Vezi și:
Sărbătorile Neamțului continuă
De marele praznic al Schimbării la Față, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, va sluji împreună cu Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, la hramul Mănăstirii Ceahlău. Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, va oficia Sfânta Liturghie la Schitul Icoana Nouă, iar Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, va fi prezent la hramul Mănăstirii Sângeap-Basaraba din județul Iași.
Miercuri, 7 august, cu prilejul pomenirii Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, la Mănăstirea Sihăstria, Sfânta Liturghie va fi săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, împreună cu Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor și Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, iar la Mănăstirea Sihla, Sfânta Liturghie va fi săvârşită de Preasfinţitul Părinte Nichifor Botoşăneanul. (Doxologia.ro)
