Zi de sărbătoare și bucurie la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”
Pentru colectivul profesoral, elevii și personalul administrativ al Seminarului ziua de 2 mai a reprezentat una de o foarte mare bucurie. Acum 65 de ani, în această zi, se năștea într-o familie binecuvântată de Dumnezeu, din dreptmăritorii creștini Nicolae și Aglaia, cel ce, în 1991, avea să devină Părintele Director al Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț.
Atât profesorii cât și elevii au considerat că cel mai potrivit mod de a-i ura „La mulți ani” Părintelui Director este prin rugăciune. Astfel, în biserica Sfântul Ioan Iacob a fost săvârșită o slujbă de „Te deum” de către Părintele Director Adjunct Viorel Laiu împreună cu părinții profesori prin care s-a adus mulțumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra Seminarului prin persoana Părintelui Director.
La finalul slujbei a fost rostit un cuvânt de mulțumire adresat Părintelui Director Ioan Mihoc de către Pr. Prof. Vasile Păvăleanu în care au fost subliniate o mică parte din realizările Sfinției Sale din cei 27 de ani de directorat. Din cuvântul de Părintelui Profesor Vasile Păvăleanu redăm următoarele:
Astăzi 2 mai, părintele director Ioan Mihoc împlinește frumoasă vârstă de 65 de ani. Aniversarea zilei de naștere este o sărbătoare personală, familială sau într-un grup restrâns de prieteni. Consider că această zi nu este doar sărbătoarea părintelui Director, ci e o sărbătoare a școlii, deoarece din 1983, adică de 35 de ani, sfinția sa s-a identificat cu destinele Seminarului Teologic „V. Costachi” de la Mănăstirea Neamț.
Cu avântul tinereții, cu maturitatea deprinsă în familia binecuvântată cu mulți copii, cu credința și evlavia primită de la binecredincioșii săi părinți Nicolae și Aglaia, cu realismul și pragmatismul bucovineanului, cu dragostea de Biserica lui Hristos învățată în marea familie a „Oastei Domnului”, cu o cultură teologică solidă acumulată la Institutul Teologic de la Sibiu unde era profesor și fratele său, Pr. Prof. Univ. Vasile Mihoc, cu un zel misionar deprins din râvna marilor păstori de suflete, cu o largă deschidere spre nou și cu o ancorare puternică în tradiția Bisericii și a neamului, cu o diplomație de o rară finețe și acuratețe, dar în mod special cu un spirit gospodăresc care va dubla toate celelalte calități, fac din părintele director Ioan Mihoc cea mai puternică personalitate care a schimbat fața, numele și destinele seminarului nemțean.
Doresc să spun profesorilor și elevilor care nu știu, activitatea părintelui Mihoc a început la această școală în 1983 prin a fi deodată spiritual, secretar și contabil, trebuind să se ocupe de trebuințele duhovnicești ale elevilor, să întocmească corespondența instituției prin dactilografierea a mii de pagini anual și să chivernisească veniturile și cheltuielile în folosul școlii dar mai ales al elevului.
Din 1988 i se încredințează postul de profesor pe discipline teologice, ascultare în care s-a remarcat prin capacitatea transmiterii cunoștințelor teologice, liturgice și pastorale necesare pentru viitorii slujitori în via Domnului, calitățile sale didactice dând rod însutit, căci cele semănate cândva în sufletele elevilor, au dus la aflarea Aceluia despre care au scris Moise în lege și proorocii (Ioan 1, 45), adică pe Mântuitorul Iisus Hristos.
Din 1991, este chemat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei la înalta demnitate de director al acestei „universități teologice nemțene” așa cum a numit-o un ierarh, absolvent al acestei școli. Întâi de toate, facem afirmația că părintele Ioan Mihoc este cel mai longeviv director al acestei școli, iată de 27 de ani, pe locul al doilea aflându-se părintele prof. univ. Mihai Vizitiu cu 14 ani.
În al doilea rând, Sfinția Sa s-a remarcat printr-o autoritate plină de blândețe și o atitudine părintească blândă dar însoțită de autoritate. Este metoda cea mai eficientă de management care se situează între autoritatea absolută și blândețea vecină cu slăbiciunea.
În al treilea rând, părintele director Ioan Mihoc s-a dovedit a fi cel mai gospodar director, numit de Părintele Patriarh Daniel „gospodarul prin excelență”, iar pe un post de televiziune, ministrul învățământului de atunci, doamna Ecaterina Andronescu l-a numit „directorul model, cum ar trebui să fie toți directorii din țară”. Calitățile gospodărești ale sfinției sale s-au dovedit cu prisosință în următoarele lucrări de anvergură:
- Reabilitarea totală a clădirii școlii, prin adăugarea încă a unui etaj la internat, recompartimentarea întregului internat, înlocuirea acoperișului întregii clădiri, termopane, instalație termică și sanitară, linie modernă de bucătărie, aducțiune de apă potabilă și menajeră pentru seminar și mănăstire, mobilier, laboratoare de informatică, pictarea Paraclisului vechi al seminarului, etc.
- Înființarea Academiei Teologice „Sf. Ioan Iacob de la Neamț” cu foarte multe activități la nivel național și internațional. La multe proiecte ale Academiei au participat și profesorii și elevii școlii;
- Construirea unei moderne și spațioase săli de sport;
- Construirea Casei de oaspeți „Ierusalim Hozeva”, care a fost și este gazda multor activități culturale, pastorale, misionare, etc.
- Întreținerea unei gospodării anexe care până în 1989, în condițiile de criză și penurie de alimente în rețeaua comercială, era unica sursă de aprovizionare a cantinei, iar astăzi, în condițiile în care piață oferă produse alimentare dăunătoare sănătății omului datorită aditivilor alimentari și altor cauze, oferă elevilor o hrană sănătoasă, sau bio.
- Un parc frumos, cu nimic mai prejos față pe parcurile din orașe cochete și un gard de piatră și fier forjat la drumul ce trece spre Lavra Neamțului;
- Am lăsat la urmă această Catedrală în care ne aflăm, închinată Sf. Ioan Iacob care constituie încununarea tuturor lucrărilor administrative și gospodărești enumerate mai sus. Deși părintele director afirmă că această biserică a fost construită prin contribuția profesorilor și elevilor, realitatea este că 99,9% ea constituie ctitoria sfinției sale. Prin zveltețea, proporționalitatea, monumentalitatea, pictura interioară și exterioară și stilul ștefanian moldovenesc, ea s-a dorit a fi imaginea sau icoana locașului de cult ideal, după modelul căreia, absolvenții școlii care vor deveni preoți și ctitori de biserici, să o aibă drept paradigmă. Apoi, prin pictura exterioară de o frumusețe artistică și de o profunzime teologică deosebită, aceasta constituie o sinteză a picturilor mănăstirilor din nordul Moldovei, drept care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a numit-o „Voronețul nemțean”. Și, nu în ultimul rând, prin stilul neaoș și prin scenele picturale, biserica aceasta închinată unui sfânt român, are un puternic caracter național, în care mulțimea sfinților români, silueta munților noștri și a peisajelor carpatine, aduce aminte că țara noastră este „un pământ cântând în imagini” sau pe drept cuvânt „Grădina Maicii Domnului”.
Pe lângă aceste realizări deosebite, cea mai importantă pentru părintele director, chiar mai importantă decât Biserica, a fost, este și va fi grija pentru formarea culturală, educațională, profesională, morală și duhovnicească a elevilor acestei școli.
Toate generațiile ieșite de pe băncile seminarului, constituie pentru sfinția sa, așa cum spune Sf. Apostol Pavel, „pecetea apostoliei sale întru Domnul!” Toți absolvenții acestei școli sunt pe drept cuvânt ucenicii și fiii săi duhovnicești, precum spune Isaia prorocul: „mai mulți sunt fiii celei fără de bărbat, decât ai celei cu bărbat, zice Domnul!” .Sau cum spune același profet în altă parte: „iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu!” De dragul elevilor, părintele director n-a precupețit nici un efort, s-a ostenit zi și noapte, ba uneori și noaptea până târziu. S-a ostenit vară și iarnă, fără a lua concediu niciodată. S-a făcut tuturor toate, pentru binele elevilor, așa precum adesea spune: „de dragul acestor copii, merită să faci orice sacrificiu”.
De un an, conform reglementărilor în vigoare, două structuri educaționale, școlile Lunca și Nemțișor au fost afiliate Seminarului Teologic „V. Costachi”, care au intrat implicit sub aripa ocrotitoare a părintelui director, iar relația dintre toți profesorii și elevii este de un firesc aparte, iar grija pentru ele își arată roadele.
Munca și osteneala părintelui director a fost recunoscută, apreciată și răsplătită de înalți Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, între care enumerăm: Crucea Moldavă, Crucea Patriarhală, Crucea Patriarhiei Ecumenice, Crucea Patriarhală, Clasa I, în 2009 și multe altele. A fost membru în Adunarea Eparhială, Adunarea Național Bisericească și Consiliul Național Bisericesc.
În acest moment aniversar, Vă asigurăm Preacucernice Părinte Director de toată prețuirea, recunoștința și condescendența noastră, Vă mulțumim pentru tot ceea ce faceți pentru profesori, elevi și personalul administrativ și ne rugăm Bunului Dumnezeu să reverse asupra sfinției voastre belșug de har și binecuvântare, sănătate deplină și putere de muncă, pentru ca având aceeași vigoare și tinerețe a sufletului, căci dogmatic vorbind, sufletul fiind nemuritor nici nu îmbătrânește niciodată, să slujiți cu vrednicie pe Dumnezeu, Biserica Sa cea Sfântă, neamul nostru romanesc, valorile moralei și demnității creștine precum și învățământul teologic.
La mulți, fericiți și binecuvântați ani!
